Recomandări pentru montarea profilelor WPC de la specialiști cu experiență în domeniul construcțiilor de terase și pardoseli exterioare.

De la visul de a avea o terasă cu decking WPC până la realitate, mai trebuie parcursă etapa de montare. Am selectat aici recomandările specialiștilor noștri, pe care le-au testat în timp, având la activ un portofoliu de proiecte destul de divers în industria teraselor și amenajărilor de pardoseli exterioare.

Chiar și un începător în construcții sau reparații va face față instalării unor confecții din lemn compozit. Uneltele folosite pentru prelucrarea profilelor WPC sunt aceleași cu cele folosite în tâmplărie: bormașină, șurubelniță cu acumulator, ferestrău circular, ciocan de cauciuc. Profilele WPC pot fi ușor găurite sau frezate, tăiate cu un ferăstrău circular și fixate cu șuruburi și cleme (din plastic sau inox).

Evitati impactul cu obiectele tari care să provoace distrugeri mecanice sau să frece materialul. Nu folosiți obiecte metalice ascuțite în manipularea cu acest material. Aveti grijă în timpul transportării, instalării și depozitării și evitați ca acesta să cadă de la înălțime.

Înainte de instalarea oricărui decking (pardosea de exterior), este recomandat să se verifice ca substratul pe care se montează să fie uscat, curat și plan.

1. Pregătiți substratul pe care se instalează pardoselile pentru terase exterioare cu o pantă de 1-2% care să permită scurgerea apei de ploaie sau provenită din topirea zăpezii. Suprafața suport poate fi realizată din beton (pavaj, gresie), structuri de metal sau suporți din lemn. La fiecare metru liniar de lățime a terasei să existe o pantă de 1 – 2 cm. Dacă se folosesc dale de beton, acestea trebuie poziționate din 20 în 20 cm, dispuse pe o suprafață bine tasată, cu aceeași pantă.

2. Utilizați o membrană de geotextil în cazul în care pardoselile se montează pe dale de beton amplasate pe o suprafață de balast sau nisip compactat. Aceasta are rolul de a preveni creșterea vegetației sub pardoseală.

3 Verificați perpendicularitatea capetelor și lungimea profilelor (scândurilor de pardoseală). Deoarece profilele de pardoseală se debitează la cald, luând în calcul contracția materialului, acestea pot avea cu 1 pana la 2 mm mai mult decât lungimea standard si tăietura ar putea să nu fie perfect perpendiculară. Acest lucru este important în situația în care îmbinăm pe lungime mai multe profile (scânduri).

4. Confecționați o carcasă – suport (substructură) pentru pardoseala terasei. Recomandarea noastră este să folosiți țeavă rectangulară prelucrată în prealabil cu soluție anti-oxidare sau materiale inovative si durabile precum sina din aluminiu pentru montare. Evitați folosirea șinelor suport din WPC sau lemn deoarece acestea au un procent de dilatare foarte mare și afectează în mod direct aspectul terasei. În plus, aceste materiale au o durată de viață mult mai mica decît fierul si aluminiul. Ghidajele se poziționează paralel la o distanță de 30-35 cm între ele și se sudează. Trebuie să lasati 5 mm la capatul barelor de substructură acolo unde se continuă cu altă bară pentru expansiune. E obligatoriu un spațiu de minim 2 cm între capătul ghidajului și peretele casei, pentru a permite dilatarea ghidajului și podelei din WPC. Dublați ghidajele la îmbinarea pe lungime a două profile de pardoseală WPC. Pentru trafic intens (cu excepția auto) se recomandă ca distanța între ghidaje să fie de 25 cm.

5. Scândurile de WPC se fixează cu clipse de plastic sau inox. Cu ajutorul unui ciocan de cauciuc se împinge scândura sub clemele deja fixate la scândura precedentă, după care se continuă cu fixarea clemelor pe cealaltă margine. E obligatoriu să se lase un spațiu de 5-7 mm pentru a permite dilatarea cât și scurgerea apei.

6. Profilul de capăt al terasei se montează cu holzșuruburi pe grosimea scândurii. Trebuie utilizate profile de închidere pe întreg perimetrul suprafeței cu pardoseală din profile WPC. Acestea nu au doar un rol estetic, să mascheze capetele scândurilor și ale ghidajelor dar și unul tehnic, de a împiedica pătrunderea apei în interiorul celulelor de pardoseală. În sezonul rece dacă apa pătrunde în interiorul celulelor și îngheață există riscul de a crăpa pardoseala. Acest tip de crăpături nu este acoperit de garanție fiind o greșeală de montaj.

7. La finisarea montajului asigurați-vă ca suprafața pardoselii să fie curată și să nu rămână șuruburi, burghie sau alte obiecte mici care ar putea deteriora pardoseala dacă se calcă pe ele.

8. Trebuie spălată apoi întreaga pardoseală cu un aparat cu jet de apă sub presiune pentru a curăța suprafața de praf, pulbere rămasă de la debitări sau urme de la încălțăminte si pentru a asigura verificarea tuturor canalelor intre scânduri și a îmbinărilor longitudinale între scânduri. Ele trebuie să fie libere pentru ca apa să se poată scurge prin ele.

ESTE INTERZISĂ folosirea soluțiilor de curățare pe bază de solvenți organici.